Cetatea prezintă o formă oval alungită (800 x 400 m diametrele maxime, suprafaţă de cca. 15 ha), valul şi şanţul exterior aferent urmărind, în special, cota de 420 m. Din păcate, ca urmare a repetatelor alunecări de teren, valul şi şanţul de pe laturile de vest şi est şi sud-est, au fost puternic distruse, porţiuni însemnate fiind dislocate dincolo de cornişele de desprindere fiind purtate în corpurile alunecărilor. Astfel, încheierea formei propriu-zise a cetăţii, în aceste sectoare, este, deocamdată, ipotetică. De pe toată suprafaţa cetăţii s-au recuperat numeroase fragmente ceramice, majoritatea aflate într-o stare deosebită de fragmentare. Au continuat să apară, pe lângă ceramica locală şi cea grecească şi fragmente specifice culturii Poieneşti –Lukaşevka, atribuită bastarnilor istorici.

Valul principal are o lăţime de cca. 10 metri la bază, respectiv cca. 3 m pe partea superioară, înălţimea păstrată oscilând între 1,5 şi 4,5 metri, iar şanţul prezintă o adâncime de cca 1,5–2 metri şi o lăţime de 5–7 metri. Cetatea este prevăzută şi cu două valuri interioare mult mai modeste atât în ce priveşte aspectul cât şi dimensiunile. Valul interior nr. 1 prezintă o lăţime la bază de cca. 4 metri şi o înălţime păstrată de cca. 1–1,5 metri, iar şanţul, situat spre est, are o adâncime de cca. 0,5 metri şi o lăţime de cca 1,5–2 metri. Valul interior nr. 2 este şi mai slab păstrat