La sfârşitul secolului al XVII-lea a existat o biserică de lemn în mahalaua Şelari, care a fost rezidită din piatră de către Şerban Cantacuzino, în jurul anului 1710, conform inscripţiei de pe anaforniţa: "Acest sfânt discos de anafură l-a închinat Şerban Cantacuzino vel-vornic şi soţia Adriana Sfântei Mânăstiri Sveti Nicolae, ca să fie veşnică pomenire, Decembrie 20, leat 7218=1710)". La jumatatea secolului al XVIII-lea, biserica a fost reparată de către Constantin Mavrocordat, fiind menţionati drept ctitori "Constantin V.V, Ecaterina doamna Nicola V.V., Zmaranda Doamna, Pulheria". În urma cutremurului din 14 octombrie 1802, biserica a fost distrusă, iar în 1804, aceasta a fost rezidită din temelie, cu ajutor obştesc, însă din anumite cauze, precum cutremure, a inflitrării apei râurilor din apropiere, fie a îngropării morţilor în curtea şi cimitirul bisericii, aceasta s-a degradat. Astfel, a fost construită o curatelă pentru a strânge o sumă importantă pentru a putea reconstrui clădirea. Biserica avea şi clădiri în jur. Dintr-o catagrafie din 1799, 3 aprilie rezultă că în jurul său erau cinci case, făcute de diverşi ctitori (popa Fiera, Zmaranda Bălăceanu şi alţii) şi dăruite bisericii. În aceste clădiri, a fost înfiinţată, în 1816, o şcoală de muzică. În 1867, biserica a fost daramată şi s-a ridicat actuala clădire. La intrare, pe dreapta, a fost asezată o placă de marmura pe care s-a menţionat faptul că regele Carol I a finanţat construcţia bisericii, la cererea lui I.C. Brătianu, precum şi Vasile Constantinescu, Stamate Athanasiu, etc. Drept ctitor este amintit regele Carol I datorită ajutorului acordat construcţiei lăcaşului de cult. Au fost realizate reparaţii în 1940, 1971-1972, când a fost dată jos tencuiala din exterior, până la cărămidă, înlocuită cu mortar şi praf de piatră, perioadă în care a fost reparat şi vopsit acoperişul. De asemenea, a fost curăţată şi spălată pictura realizată de Gheorghe Tăttărescu. În urma cutremurului din 1977, biserica a fost avariată, însă au fost realizate reparaţii doi ani mai tarziu, pictura fiind refăcută în 1981-1982.

În piaţeta din faţa bisericii au fost descoperite fragmente ceramice şi urme de locuire datate printr-o monedă din timpul împăratului Justinian.

Au fost descoperite la sud de biserică, în anii 1950, ziduri ale unei locuinţe anterioare incendiului din 1847, cel mai probabil o prăvălie, cu un bogat inventar, fragmente ceramice, faianţă, sticlărie, produse indigene şi de import, vase întregi, sticle şi borcane pentru uz medical şi pentru uz casnic. Au fost descoperite şi 67 de monede turceşti de sec. XVIII-XIX.